Au trecut doua saptamani de cand el nu mai este si totusi am senzatia ca este langa mine. Mi-e teama ca in curand va disparea sentimentul asta, mi-e teama ca imaginea lui va devenii fada in mintea mea. Il regasesc in visele mele, la fel de tacut si uman ca in fosta realitate. Mai grea este trezirea ...si imposibilitatea de a ma intoarce la el...Nu mi-as dori decat un semn sa stiu ca este bine, sau ca macar a fost fericit langa mine, ca cei 10 ani nu s-au scurs inutil pentru el, caci pentru mine au fost minunati, mi-a umplut viata, a fost sufletul meu.Si va fi mereu...
